Camasa-i mai aproape

De cand copiii mei au inceput sa inteleaga ce e prin lumea asta am incercat sa-i invat ca discriminarea, de orice natura ar fi ea, nu este buna.Si uite,asta fac eu acum,imi mut copilul dintr-o clasa din cauza problemelor create de rromi.La ce poate sa-i foloseasca baiatului meu teoria cand el fuge acasa urmarit de doi colegi rromi,care nici macar nu stiu sa citeasca si carora invatatoarea trebuie sa le acorde mai multa atentie ,sa invete macar alfabetul.Principiile morale dupa care incerc sa ma calauzesc in viata palesc in fata scuipatilor aruncati de copiii aceia ,pe care ma straduiesc sa-i inteleg.Nu ei sunt vinovati,imi spun,dar cat timp voi mai accepta aceasta scuza?Ei,se pare ca nu mult timp,copilul meu va pleca intr-o alta clasa,cu program prelungit,pe care il voi plati,nu va avea colegi rromi,nu va mai auzi atat de multe cuvinte urate si eu voi fi mai linistita.Candva,un om de stiinta american a facut un experiment.A crescut alaturi de copilul sau un pui de cimpanzeu,sa vada daca primata se va inspira din obiceiurile umane ale pustiului in varsta de 1-2 ani.Dupa o perioada a renuntat ingrozit:copilul era cel care se plafonase la nivelul cimpanzeului.Nu vreau ca si copilul meu sa pateasca ceva asemanator.Arunc principiile la gunoi pentru ca,nu-i asa,camasa-i mai aproape decat haina.