Nici macar nu mai am chef sa scriu pe aici, nu am nici prea mult timp, nu am ce-mi spune mie insami.Imi ajunge sa ma privesc in oglinda, nu vreau sa-mi tocesc degetele in plus.Ma simt ca ciudatenia de mai sus.

Suflet.

Ma intreb din ce in ce mai des daca a mai ramas ceva din el.Atat de multa mizerie in jur,e ca o strada dupa ploaie-nu stii de care balta sa te feresti.Pana la urma tot nimeresti una.
Persoane pe care le iubesti,oameni in care ai incredere,dragoste,intelegere.Toate expresii fara rost si comice in ochii multora.Pari ciudat ,nu esti ca ei.